Cătina este un arbust spinos din familia Elaeagnaceae, care preferă solul nisipos, astfel se găsește în special pe malul mării sau a râurilor, dar trăiește și pe locuri deluroase. Este o plantă care se adaptează ușor la extremitățile vremii.
Grecii antici au hrănit cu frunzele cătinii caii de cursă ca să-i mărească musculatura și au observat că părul lor a devenit strălucitor. Astfel denumirea științifică a plantei Hippophae rhamnoides se leagă cu această observație: hippo = cal, phaos = străluci. Există multe scrieri care menționează că popoarele asiatice precum tibetanii, chinezii, mongolii, indienii au folosit cătina ca mâncare și erau conștienți de efectele ei miraculoase asupra organismului [1].
Fructul conține foarte puține zaharuri, astfel are un gust acru și astringent, însă abundă în nutrienţi.
Vitamine
Cătina conține cantități considerabile de vitamina C, 1-3 g în 100 g de fruct, ceea ce este cu 2-10 ori mai mult ca vitamina C din kiwi. De asemenea putem menționa cantitatea de vitamina E (15-400 mg) și cantitatea de carotinoide (15-870 mg) [2].
Proteine, aminoacizi
Deși sâmburele reprezintă 7,2% din fruct, conținutul lui în proteine concurează cu cea a boabelor de soia, conform datelor fiind de 25-38% [2]. Comparând cu alte fructe, pulpa de asemenea are un conținut semnificativ de proteine (1,1-3,1%), în timp ce fructele de pădure conțin 0,2-1,5% [3].
Cei mai importanţi aminoacizi liberi din pulpă, care trec în sucul de cătină la presare sunt: acidul aspartic, prolina, treonina, serina și lizina. Prezența lizinei face cătina un fruct deosebit, întrucât lizina este un aminoacid preponderent din lumea animală [3].
Acizi grași
Acizii grași din uleiul sâmburelui au o compoziție la fel de neașteptată ca și aminoacizii liberi. Cei mai abundenţi sunt acidul linoleic şi alfa-linolenic, astfel raportul omega-6: omega-3 – care este în general mare la plante –, în acest caz are o valoare aproximativ 1:1 [2, 4]. În contrast, fructul are un ulei cu compoziție total diferită având acidul palmitic și palmitoleic în procente de 20-40%, respectiv 32-34%. Acidul palmitoleic este un acid omega-7 mononesaturat, care este foarte rar întâlnit în rândul plantelor, însă cătina îl conține din belșug. Acidul palmitoleic are efecte benefice asupra mucoasei, rănilor superficiale, inflamației vaginale, scade colesterolul și glicemia mare din sânge [5, 6].
Uleiul este de asemenea bogat în fitosteroli (beta-sitosterol, campesterol, stigmasterol), care au rol în scăderea nivelului colesterolului din sânge.
Carbohidrați
Nivelul zaharurilor din fruct variază între 2,7-5,8% și depinde puternic de cât de starea coaptă este fructul. Polizaharidele nu sunt de tipul amidonului, ci se compun din cele insolubile și nedigerabile, numite și fibre precum celuloza, hemiceluloza, pectina, lignina. Cantitatea acestor fibre în fructul proaspăt este de obicei 4-5%.
Efectele benefice
Cătina contribuie la tratarea sindromului metabolic, hipercolesterolemiei, rănilor superficiale și dermatitei atipice, problemelor cardiovasculare, a mucoasei căilor respiratorii, a diabetului zaharat.
Referinţe
-
- Pundir, S. et al. 2021. Ethnomedicinal uses, phytochemistry and dermatological effects of Hippophae rhamnoides L.: a review. Journal of Ethnopharmacology 266, 113434.
- Chen, A. et al. 2023. Traditional food, modern food and nutritional value of sea buckthorn (Hippophae rhamnoides L.): a review. Journal of Future Foods 3, 191-205.
- Ciesarová, Z. et al. 2020. Why is sea buckthorn (Hippophae rhamnoides L.) so exceptional? A review. Food Research International 133, 109170.
- Fatima, T. et al. 2012. Fatty acid composition of developing sea buckthorn (Hippophae rhamnoides L.) berry and the transcriptome of the mature seed. PloS One 7, e34099.
- Marsinach, M.S. & Cuenca, A.P. 2019. The impact of sea buckthorn oil fatty acids on human health. Lipids in Health and Disease 18, 145.
- Lehtonen, H-M. et al. 2010. Postprandial hyperglycemia and insulin response are affected by sea buckthorn (Hippophae rhamnoides ssp. turkestanica) berry and its ethanol-soluble metabolites. European Journal of Clinical Nutrition 64, 1465-1471.